Un gând sincer: Asante sana bahari!

de Dorian Ilie

Cât am fost în Zanzibar, aproape două săptămâni în luna ianuarie, am învățat cateva cuvinte în swahili, limba oamenilor din Tanzania. Salut, mersi, noroc, prieten, sunt câteva dintre cuvintele care au intrat în vocabularul meu zilnic. Aveam internet o oră, două, maxim pe zi ceea ce era minunat pentru că aproape niciodată nu îmi terminam ziua cu telefonul în mână. În swahili cel mai mult mi-a plăcut cuvantul bahari, care înseamnă ocean. În Zanzibar oceanul este viața în sine. Fără ocean nu există nimic. Nu există mâncare, nu există turiști, nu există ziua de mâine, nu există bărci de lemn cu pânză care să traverseze încet întinderea de smarald. Oceanul Indian ca un tată binevoitor, molcom și uriaș hrănește copiii lui în fiecare zi. Voi fi sincer. Ideea de ocean, la fel ca ideea de timp, mă sperie. Ambele nesfârșite, niciuna fără început. Nu le poți cuprinde cu ochii, nici cu mintea. Amândouă se întind ca un palton mare și gros peste zi și peste noapte, îmbrăcând existența noastră efemeră, dar absolut minunată. Deși am stat în Zanzibar două săptămâni pentru mine a trecut cel puțin o lună. Oceanul timpului se revărsa leneș și moale peste tot și lăsa în urma sa zile lungi și tihnite. Este mult mai greu sa nu faci nimic decât să faci ceva. Ziua începea leneș și se termină la fel. Nu aveam niciun plan, nici nu voiam să am. Sau dacă avem, era mai mult orientativ. Ca parte din civilizația modernă suntem permanent învățați că valoarea noastră este dată de cât de mult producem, de cât facem și dregem și mai ales de cât de mult se învârte hamsterul pe roată. De cât cărbune băgăm în foc. De la 8,000 km distanță îmi dădeam seama că la un moment dat nu mai ai ce să bagi în foc, pentru că nu mai ai ce. Sigur, este la fel de utopic sa crezi că poți trăi încet, întotdeauna, dar din când în când o baie în oceanul timpului, care pare că stă în loc nu este doar binevenită, ci mai ales necesară.

Solitudinea ultimelor mele zile de vacanță și oceanul întins din fața mea m-au obligat să ma întorc cu sinceritate înăuntrul meu și să îmi dau seama nu neaparat cine sunt, ci mai degrabă cine vreau să devin. Să mă uit cu sinceritate în ochii dorințelor și nevoilor mele cele mai profunde și să le văd așa cum sunt ele de fapt. O lecție de smerenie în fața oceanului azuriu și al oceanului timpului.

Asante sana bahari!